Am vorbit până acum despre ce înseamnă DOOH (poți citi articolul aici) și OOH, despre campaniile DOOH, despre cum pot fi ele create și optimizate, în funcție de anumiți parametri, am vorbit despre creativitate și am văzut și exemple de campanii digitale outdoor pentru diferite branduri. Găsești aici un articol despre optimizarea campaniilor DOOH în funcție de vreme.
Astăzi, ne-ar plăcea să aducem în discuție, un termen de care poate că încă nu ați auzit: digital signage. Ce înseamnă digital signage? Traducerea în limba română ar fi “semnalizare digitală”, însă termenul se mai regăsește și sub alte variațiuni de nume, precum “electronic signage” (semnalizare electronică) sau “dynamic signage” (semnalizare dinamică) și se referă la toate tehnologiile de afișare, de la “pereții LED” sau “pereții video”, la monitoare de proiecție sau ecrane LCD.
Digital signage poate fi amplasat în diferite tipuri de locații, de la spații publice (muzee, arene sportive, biserici, clădiri academice, magazine de retail – vânzare cu amănuntul), până la spații corporative și restaurante. Totuși, cel mai adesea întâlnite sunt în industriile care se bazează pe livrarea de informații către angajatori sau clienți, în timp real, cum ar fi piețele bursiere, spitalele, băncile, gările și aeroporturile.
Scopul acestor tehnologii de afișare este de a oferi orientare, de a transmite anumite informații sau mesaje și pot face parte din diferite strategii de marketing și/sau publicitate. Evident, ele pot fi amplasate atât în interior, în zone acoperite, cât și în aer liber. Pe lângă asta, scopul utilizării digital signage-ului poate fi: afișarea paginilor web, a materialelor video, oferirea indicațiilor de orientare într-un anumit spațiu, afișarea meniurilor de restaurante, transmiterea mesajelor de marketing, afișarea reclamelor, a imaginilor digitale etc. Așadar, informațiile afișate pot fi date statice, diagrame, grafice, imagini, videoclipuri și/sau conținut în flux, în mișcare.
Mai simplu spus, conceptul de digital signage se referă la panouri publicitare digitale, dar și la multe alte dispozitive de afișare similare, iar conform intuiface.com, acesta are 3 componente. Să discutăm câte puțin despre fiecare!
1. Digital signage content – se referă la conținutul afișat, la ceea ce atrage atenția publicului, în momentul în care intră în contact cu panourile pe care se află acest conținut sub diferite formate (text, imagine, video, video+audio etc.).
2. Digital signage hardware – se referă la toate părțile componente ale panourilor, se referă la părțile tangibile, la echipament în sine (ecrane, suporturi, dispozitive de plată, imprimante, camere etc.).
Aici există o mulțime de tehnologii și pe măsură ce trece timpul, apar altele și mai noi. Le menționăm pe cele mai des întâlnite.
Multi-touch screens (ecranele tactile multiple) oferă posibilitatea de a interacționa cu ecranele, prin atingerea acestora cu degetele – pot fi atinse chiar și de mai multe persoane în același timp. Aceste ecrane dețin două dintre cele mai populare tipuri de tehnologii: tehnologie tactilă capacitivă și tehnologie cu infraroșu.
- Tehnologiile tactile capacitive detectează prin intermediul senzorilor încorporați în sticlă, orice este conductiv. Ca să nu intrăm în foarte multe detalii tehnice, dar ca să înțelegeți ce încercăm să spunem, cea mai întâlnită formă pentru o astfel de tehnologie se găsește în toate telefoanele mobile (cu touch screen, evident) și tabletele. Aceste display-uri capacitive sunt considerate a fi cea mai precisă tehnologie de atingere. Sunt cu atât mai wow, cu cât vremea și în special, ploaia, nu le afectează.
- Tehnologiile cu infraroșu emit o rețea de lumină infraroșie, invizibilă pe suprafața unui ecran LED sau LCD. Când un obiect intră în contact cu ecranul, lumina infraroșie va fi perturbată, astfel fiind identificată locul unde se produce atingerea. Spre deosebire de tehnologiile capacitive, care necesită material conductiv pentru a indica o atingere, afișajele cu infraroșu funcționează cu orice material.
Tehnologia Beacon se referă la acele dispozitive care au un consum redus de energie și care transmit fie un identificator unic, fie un URL. Aceste dispozitive creează o legătură între ecrane și un produs, obiect real sau un dispozitiv mobil. Aceste tehnologii sunt utilizate în strategii de marketing care vizează proximitatea (apropierea, distanțarea) și în ghidurile turistice automatizate. Cititoare precum RFID, NFC, codul AR, cardurile “chip and pin” (care necesită ca tranzacțiile să fie autorizate de către deținătorul cardului) și multe altele sunt dispozitive care captează ID-uri unice ce pot fi utilizate pentru a identifica informații relevante. De exemplu: “glisați cardul de membru și informațiile despre acesta vor fi afișate pe ecran”.
Obiectele conectate – acele dispozitive prezente pe Internet și accesibile printr-un anumit software, ceea ce facilitează transmiterea informațiilor către și de la acestea spre alte servicii digitale. Câteva exemple pot fi luminile dintr-o încăpere, camerele de filmat, televizoarele, frigiderul etc. Toate acestea pot fi stinse și aprinse sau statusul lor poate fi verificat cu ajutorul diferitelor aplicații destinate.
Obiectele tangibile – dispozitivele care pot identifica anumite obiecte pe care le plasezi pe suprafața lor, pot reacționa, oferi anumite informații etc. Găsești aici și un video cu un astfel de ecran.
3. Digital signage software – se referă la toate acele elemente digitale care permit crearea, implementarea, gestionarea și analiza conținutului care ajunge pe hardware. General vorbind, are 4 funcții principale: crearea conținutului, gestionarea și distribuirea acestuia, gestionarea dispozitivului și măsurarea performanței. Iar după o astfel de explorare aproape-tehnică, ne oprim aici cu informațiile pentru astăzi. Ce spuneți, vă simțiți mai aproape de marea lume a publicității DOOH? Simțiți că o înțelegeți mai bine?